Cumpăr, deci exist? Când coșul plin ascunde un gol interior

Ai cumpărat vreodată ceva doar pentru a simți o ușurare de moment, iar apoi ai fost copleșit(ă) de vinovăție? Cu siguranță tuturor ni s-a întâmplat asta măcar o dată-n viață!
Însă, atunci când achizițiile depășesc în mod frecvent nevoile reale și se transformă într-o sursă de stres, rușine și îndatorare, vorbim despre o tulburare psihologică numită oniomanie, cunoscută și ca „dependență de cumpărături“.

Această formă de dependență nu are legătură doar cu lipsa de autocontrol, ci ascunde mecanisme emoționale profunde: stres, anxietate, nevoi afective neîmplinite și o stimă de sine fragilă. Consecințele (atât cele financiare, cât și cele emoționale) îți pot afecta semnificativ calitatea vieții și relațiile cu cei din jur.

Poate te regăsești în aceste simptome sau cunoști pe cineva apropiat care este afectat de acest comportament. Împreună vom analiza profilul psihologic al cumpărătorilor compulsivi, vom înțelege cauzele acestei dependențe și vom descoperi cum se poate ieși, o dată pentru totdeauna, din acest cerc vicios.

 

Ce este oniomania și cum se manifestă

Oniomania se referă la o tulburare comportamentală caracterizată prin nevoia incontrolabilă de a cumpăra. Deși subestimată în comparație cu alte dependențe, oniomania este recunoscută ca boală mintală încă din anii 1990, fiind clasificată în DSM (Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale) printre tulburările de control al impulsurilor.

Această dependență comportamentală îi determină pe oameni să cumpere excesiv, mult peste nevoile lor reale. Contrar opiniei des vehiculate, nu este vorba doar despre o lipsă de voință sau o problemă de buget. Cumpărăturile compulsive maschează mecanisme psihologice profunde, aflate dincolo de controlul conștient al individului.

Ca în majoritatea comportamentelor adictive, simptomele dependenței de cumpărături sunt numeroase și, uneori, dificil de detectat. Studiile derulate în Europa și Statele Unite au stabilit o listă, numită scala Bergen, care cuprinde cele mai frecvente semne:

- Persoana afectată are gânduri obsesive legate de cumpărături;

- Actul de cumpărare are un impact puternic asupra stării sale de spirit;

- Achizițiile îi perturbă viața de zi cu zi (prin acumularea datoriilor, existența conflictelor în familie etc.);

- Cumpără din ce în ce mai mult pentru a atinge același nivel de satisfacție;

- Nu-și poate controla cheltuielile și nici reduce achizițiile;

- Simte suferință, tristețe sau lipsă în caz de privare;

- Prezintă semnele psihologice ale episoadelor maniacale.

 

Cu alte cuvinte, o persoană care suferă de oniomanie:

• face achiziții impulsive, declanșate de o dorință irezistibilă, imposibil de stăpânit;
• acumulează obiecte fără o utilitate reală, multe dintre ele rămânând nedesfăcute;
• cheltuiește excesiv, depășindu-și resursele financiare;
• simte o senzație temporară de ușurare după achiziție, urmată rapid de vinovăție;
• consumă compulsiv, dar trăiește acest consum cu rușine, ascunzându-l de cei dragi.

 

Profilul psihologic tipic al cumpărătorilor compulsivi

Deși fiecare poveste este unică, cercetările arată că persoanele cu această dependență au în comun anumite trăsături:

• Stimă de sine scăzută, compensată prin validare externă obținută în urma achizițiilor („cumpăr, deci valorez ceva“);
• Anxietate și nevoia de control, satisfăcută temporar prin actul cumpărării;
• Gol emoțional persistent, pe care încearcă să-l umple prin cumpărături;
• Dificultăți de gestionare a stresului și a emoțiilor negative;
• Sentimentul de inadecvare față de standardele sociale.

Cumpărăturile oferă, pentru o clipă, iluzia de control și confort. Dar această senzație se evaporă repede, lăsând în urmă vinovăție și rușine. Cei cu o personalitate anxioasă sunt mai predispuși la această tulburare. Pentru că actul de a cumpăra le oferă iluzia de control asupra haosului interior. În momentul validării tranzacției, anxietatea dispare temporar, doar pentru a reveni ulterior cu o intensitate și mai mare.

 

Răni vechi, obiecte noi

În spatele fiecărei achiziții impulsive se ascunde o suferință. Traumele din copilărie, de exemplu, lasă urme profunde: nevoi emoționale neîmplinite, frica de abandon, tristeți adânc îngropate. Aceste răni emoționale devin terenul fertil în care se dezvoltă oniomania.

Astfel, cumpărăturile compulsive devin un mecanism de adaptare la aceste dureri vechi. Persoana încearcă, inconștient, să-și vindece „copilul interior“ rănit, acumulând diverse obiecte, cel mai adesea nefolositoare sau prea puțin utile. Însă niciun produs nu poate vindeca aceste suferințe psihice. Depresia, frecventă în rândul acestor persoane, amplifică fenomenul de evadare prin consum.

 

Influența contextului social și familial

Societatea de consum modernă alimentează această tulburare. Promoțiile online care rulează în permanență, publicitatea țintită și rețelele de socializare care glorifică bunurile materiale creează un mediu favorabil cumpărăturilor compulsive. Accesul facil la credite și carduri bancare elimină orice barieră între impuls și actul de a cumpăra.

Factorii familiali joacă, de asemenea, un rol important. În familiile în care banii devin substitut emoțional, unde gesturile materiale înlocuiesc exprimarea afecțiunii, crește și vulnerabilitatea la oniomanie. Modelele parentale de gestionare defectuoasă a banilor se pot transmite din generație în generație, perpetuând cercul vicios. Dacă în copilărie afecțiunea era înlocuită de cadouri sau recompense materiale, adultul poate ajunge să repete același tipar, fără să-și dea seama.

 

Consecințele cumpărăturilor compulsive asupra vieții cotidiene

Oniomania depășește sfera financiară. Această tulburare afectează toate aspectele vieții: relațiile, sănătatea mintală și echilibrul personal.

• Impactul financiar și îndatorarea

Cumpărăturile compulsive generează rapid un cerc financiar distructiv:

• Situația bancară – pe termen scurt: descoperiri repetate de cont, acumulare de comisioane; pe termen lung: datorii serioase, restricții bancare;
• Gestionarea banilor – pe termen scurt: lipsa controlului asupra cheltuielilor; pe termen lung: pierderea veniturilor, executări silite;
• Relații personale – pe termen scurt ascunderea achizițiilor, minciuni legate de cheltuieli; pe termen lung: pierderea încrederii, conflicte familiale, separări.

Aceste probleme financiare provoacă un stres constant, iar persoana tinde să ascundă amploarea dezastrului de apropiați, ceea ce agravează tensiunea emoțională.

• Repercusiunile psihologice și sociale

Astfel, se instaurează un cerc psihologic vicios: achiziția aduce o ușurare trecătoare, urmată imediat de vinovăție și rușine. Această rușine erodează sănătatea mintală, ceea ce declanșează noi cumpărături compulsive.

Stima de sine, deja fragilă, se deteriorează tot mai mult la fiecare recidivă. Persoana se izolează social, evită contactul cu cei dragi și ascunde adevărata amploare a comportamentului său.

 

Cum poate fi rupt cercul cumpărăturilor compulsive

Vestea bună este că există soluții. Eliberarea din acest cerc distructiv necesită curaj și sprijin, dar este întotdeauna posibilă.

1. Recunoașterea problemei și sprijinul terapeutic

Primul pas este conștientizarea faptului că problema depășește simpla plăcere de a cumpăra. Începutul vindecării este atunci când accepți că ai nevoie de ajutor.

Psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală (CBT), s-a dovedit eficientă în tratarea cauzelor profunde, ajutând la identificarea gândurilor automate care declanșează cumpărăturile impulsive și oferind strategii alternative de gestionare a stresului.

2. Strategii practice pentru viața de zi cu zi

Pe lângă sprijinul terapeutic, câteva măsuri concrete pot reduce comportamentul compulsiv:

• Limitează accesul la carduri bancare – ia cu tine doar unul, lasă restul acasă;
• Blochează promoțiile online – dezabonează-te de la newslettere și șterge aplicațiile de cumpărături de pe telefonul mobil;
• Identifică emoțiile declanșatoare – notează-le într-un jurnal înainte de fiecare dorință de a cumpăra;
• Găsește surse alternative de plăcere – activități recreative, hobby-uri, încearcă diferite metode de relaxare (plimbări în natură, meditație, tehnici de respirație);
• Aplică „regula celor 48 de ore“ – așteaptă două zile înainte de orice achiziție neesențială;
• Nu merge la cumpărături singur(ă) – compania unei persoane de încredere te poate ajuta să rămâi ancorat(ă) în realitate

Aplicarea constantă a acestor strategii restabilește treptat controlul asupra impulsurilor, redându-ți libertatea interioară, pierdută în fața consumului compulsiv.

În loc de concluzie

A cumpăra nu este o problemă în sine. Dar atunci când actul devine un refugiu din fața durerii sau o sursă de rușine și stres, este momentul să privești dincolo de obiecte – spre emoțiile și nevoile nespuse care cer atenție. Pentru că vindecarea nu vine niciodată din coșul de cumpărături, ci din reconectarea cu sine.